Biblioterapia – 

cărțile care ne sunt oglinzi

Uneori, cărțile ne găsesc exact atunci când avem mai mare nevoie de ele. Nu e magie, e biblioterapie!

· A existat vreo lectură care a atins ceva din tine și ți-a rămas mult timp în minte și inimă, chiar și după ce ai întors ultima pagină?

· Ai vreo carte la care te tot întorci, ca la un bun sfătuitor?

· Ți se petrece ca eroii poveștilor preferate să-ți devină exemple?

· Există vreo lucrare scrisă care a intrat în viața ta pentru a-ți alina o durere, sau a-ți împăca o dilemă?

Dragul de lectură

Dacă ai răspuns cu “DA” măcar la una dintre întrebările de mai sus, să știi că este foarte posibil să fi beneficiat, poate chiar fără să realizezi conștient, de efectele pozitive ale biblioterapiei. Interesant, nu?

În mica urbe transilvăneană unde am crescut, casa bunicilor – un apartament spațios în clădirea unei foste locuințe săsești – se afla în centrul localițătii, chiar lângă bibliotecă. Țin minte cum curtea era lipită practic de peretele bibliotecii, iar târnațul de la etajul casei se afla pe același nivel cu fereastra secției pentru copii. De cum dădea căldura și doamna bibliotecară obișnuia să lucreze cu geamul deschis, îmi plăcea să îmi desfășor acareturile pe podeaua târnațului, desfătându-mă cu mirosul inconfundabil al cărților vechi, ce inunda terasa. Fereastra aceea a fost multă vreme un soi de portal misterios pentru mine: voci cristaline de copii, perdeaua deasă ce doar din când în când îmi permitea câte o ocheadă în tărâmul necunoscut, doamna ivindu-se uneori în cadrul ferestrei și sporovâind cu bunica. Probabil aveam vreo 4-5 ani în perioada din care vin aceste frânturi de amintire. Exact înainte să învăț tainele cititului și să îmi fac și eu, în sfârșit, permis la bibliotecă.

Casa bunicilor, acum a părinților mei, încă e acolo, dar biblioteca s-a mutat între timp. A luat cu ea magia spațiului în care ulterior s-au înființat pe rând alte activități, fiindcă… cititorii și cărțile sfințeau acel loc. Dar m-am tot gândit că nu poate fi o întâmplare cum mi-am petrecut copilăria taman lângă sanctuarul cărților. Acei ani în care, în mod inconștient ne structurăm primele repere ale lumii și ale propriei ființe, mi-au insuflat curiozitatea față de universul cărților și o mare, mare iubire pentru ele.

Sincronicitățiile sunt “coincidențe inexplicabile, de o profundă însemnătate, ce răscolesc sufletul și ne oferă posibilitatea de a ne întrezări destinul…”, spune autorul Phil Cousineau. Iar astăzi simt cum acea fetiță de demult, se bucură și îmi mulțumește că îmi urmez visul de a da mai departe mesajele inspirației literare.

Ce-o mai fi și aia biblioterapie?!

Deși cuvântul “biblioterapiei” aparține epocii moderne, actul în sine al terapiei cu ajutorul poveștilor, cărților și cititului, este însă foarte vechi. Vreme de milenii, cele mai relevante cunoștințe, cele mai profunde mituri și valoroase experiențe, au fost transmise prin viu grai. Omul a deprins arta și taina poveștilor cu mult înainte să deprindă arta scrisului și a lecturii. Strămoșii de demult citeau în stele și în pietre, în adierea vântului și-n zborul păsărilor. Pe atunci, întreaga natură era precum o carte plină de simboluri fascinante, iar oamenii – tălmacii pricepuți ai unei limbi aproape de tot uitată în prezent…

Azi, biblioterapia reprezintă folosirea conștientă a cărților și a lucrărilor scrise în general, pentru sprijin emoțional și dezvoltare personală. Fie că vorbim despre romane, poezie sau memorii, lectura ne poate ajuta să ne înțelegem mai bine, să ne simțim mai puțin singuri și chiar să vindecăm răni vechi. Ca orice altă formă de terapie prin artă, biblioterapia se adresează în primul rând sufletului.

Bazele biblioterapiei moderne au fost puse în secolul 20, în perioada primului război mondial, când diverse figuri cu autoritate în domeniul medical sau academic, au început să recomande anumite cărți, drept parte a tratamentului recuperator în cazul celor suferind de traume în urma prezenței pe front – ceea ce astăzi s-ar diagnostica drept tulburare de stres post-traumatic.

Lectura anumitor opere literare, au constatat specialiștii acelor vremuri, îi ajuta pe soldații vătămați psihic să accepte mai ușor evenimentele, să caute un nou sens al propriei existențe, să depășească simțul pierderii și alte emoții tulburătoare.

Ulterior, practica biblioterapiei a devenit destul de populară în perioada interbelică și postbelică, odată cu creșterea interesului pentru sănătatea mintală, dezvoltarea unor domenii precum psihiatria și psihoterapia, dar și scăderea analfabetismului.

Însă însemnările istorice confirmă aprecierea deosebită pe care omul a purtat-o artei literare, încă din perioade îndepărtate precum cea a Egiptului Antic. Istoricul grec Diodorus Siculus, în opera sa voluminoasă intitulată Bibiloteca Historica, menționează că deasupra intrării în încăperea unde regele Ramses al II-lea își ținea cărțile, erau inscripționate următoarele cuvinte: “Casa vindecării sufletești”.

Și să nu uităm că renumita Bibliotecă din Alexandria se spune că ar fi deținut un număr impresionant de 900.000 de volume și pergamente, înainte de regretabila sa distrugere din perioada conflictelor între creștini și păgâni, în jurul celui de-al treilea secol...

Efectele benefice ale cititului

Iată 5 lucruri de care te poți bucura prin biblioterapie:

🧘‍♀️ Reglare emoțională
💭 Auto-reflecție ghidată
🤍 Sentimentul că ești înțeles
📚 Claritate în alegeri personale
✨ Creșterea empatiei

Datorită faptului că cititul nu face parte dintre comportamentele implicite și automate ale zestrei noastre genetice, ci este o abilitate dobândită prin efort conștient și susținut, practica sa este pentru creier ceea ce sportul este pentru trup: sănătate curată!

Gimnastica cititului stimulează dezvoltarea tuturor proceselor cognitive (atenție, memorie, limbaj, imaginație etc.), prin crearea de noi căi neuronale. De asemenea, lectura aduce coerență și structură în gândire și o mai bună orientare spațio-temporală. În mod instinctiv ne determină să ne “punem în pielea” personajelor, exersând astfel trăiri, abilități, momente de cumpănă, decizii de viață – ocazii excelente de învățare prin puterea exemplului și creștere a inteligenței emoționale.

Cum funcționează biblioterapia?

Înainte de a trece să lămurim ce presupune efectiv utilizarea lecturii pe post de terapie, e necesar să menționăm faptul că – la fel ca în cazul oricărei alte forme de terapie prin artă, ori terapie alternativă – biblioterapia nu trebuie în nici un caz să înlocuiască diagnosticarea și tratarea clasică, medicală, a unor tulburări sau boli. Ea poate totuși să însoțească alte tratamente, asigurând o abordare holistică a ființei umane și a problemelor cu care aceasta se confruntă.

Pentru ca biblioterapia să funcționeze, e necesar să fie îndeplinite 2 condiții:

1. abilitatea biblioterapeutului (a se înțelege și iubitor/cunoscător de carte) să sugereze lecturi adecvate și relevante pentru problema cu care se confruntă clientul

2. disponibilitatea clientului de a se conecta cu lucrarea sugerată și a o explora de bunăvoie, cu curiozitate și deschidere

Despre mai multe moduri în care putem realiza terapia cu ajutorul cărților și etapele foarte interesante ale unui proces reușit de biblioterapie, vom reveni cu detalii într-unul dintre următoarele articole.

În general, biblioterapia poate fi utilizată pentru o gamă extrem de largă de simptome și afecțiuni, de la depresie și anxietate, până la procesarea doliului sau gestionarea crizelor. Undeva între 500.000 și 1 milion de cărți sunt publicate în fiecare an pe această planetă! Imaginează-ți câte povești, experiențe și puncte de vedere asupra diferitelor aspecte ale existenței umane. Cărțile sunt mărturii vii, care dăinuie, ale freamătului sufletesc planetar. Și acolo undeva, cu siguranță există pentru oricare dintre noi acele rânduri sau pagini care să ne facă să oftăm a ușurare, ori revelație.

Încearcă și tu!

✍️ Fie că te-ai mai întâlnit sau nu până acum cu conceptul de biblioterapie, iată un exercițiu de auto-reflecție prin lectură, pentru a te conecta cu puterea magică a cuvintelor scrise:

1.Așează-te într-un loc confortabil, ia cu tine o cană din băutura preferată și ceva de scris.

2.Alege un pasaj care te-a emoționat, dintr-o carte/lucrare pe care ai parcurs-o.

3.Notează: „Ce simt când citesc asta? Unde mă poartă aceste cuvinte? Ce parte din mine recunoaște acest fragment? Care este motivația/învățătura ascunsă în acest text?”

4.Rămâi în liniște și conștientizează efectele acestui început de dialog cu tine însuți.

Suntem foarte curioși de feedback-ul tău, așa că dacă ai făcut exercițiul, spune-ne cum a fost și dă-ne de știre ce altceva ai vrea să afli despre biblioterapie!